vineri, 13 mai 2011

Tema nr.6 Sistemul Solar- Atractia gravitationala in Sistemul Solar

Sistemul Solar


  Sistemul solar este alcătuit din Soare şi ansamblul de corpuri cereşti legate de acesta prin forţa gravitaţională: cele opt planete, cei 162 de sateliţi naturali ai acestora, cinci planete pitice, şi alte corpuri mai mici (care includ asteroizi, meteoriţi, comete, praf, obiectele centurii Kuiper etc.). În centru se află Soarele, iar obiectele cosmice specificate orbitează în general în jurul acestuia .

Sistemul Solar si Soarele 

Termenul de sistem solar se referă la Soare şi la toate corpurile ce se rotesc în jurul său. Sistemul solar se termină acolo unde gravitaţia Soarelui este egală cu cea a stelelor vecine.

Cel mai mare corp din sistemul solar este Soarele, o stea, care conţine 99,86% din masa întregului sistem solar. Celelate procente de masă rămase, sunt dominate de plantele Jupiter şi Saturn.

Orbitele planetelor din sistemul solar.
Se observă și poziția centurii de asteroizi

Din cauza masei mari, interiorul soarelui este foarte fiebinte, acolo avand loc procesul de fuziune nucleară. Acest proces creează energie, emisă de Soare în domeniul vizibil, dar şi în alte lungimi de undă.

În jurul Soarelui se rotesc 8 planete, 5 planete pitice, 158 de sateliţi ai planetelor, sute de mii de asteroizi şi câteva mii de comete. Aceste cifre se referă la obiectele descoperite, existând posibilitatea să existe multe alte asemenea obiecte.

Există mai multe tipuri de obiecte în sistemul solar. Astfel, fără a lua în considerare clasificarea lor (în planete, planete pitice, etc.) în sistemul solar avem corpuri gazoase mari (Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun), obiecte telurice, solide (restul planetelor și asteroizii din centura principală), obiecte formate dintr-un melanj din gaze înghețate și minerale/metale (obiectele din centura lui Kuiper) precum și obiecte formate predominant din gaz înghețat amestecat cu praf (cometele)
 
                                                      Soarele

Soarele este steaua aflată în centrul sistemului nostru solar. Pământul, toate celelalte planete, asteroizii, meteoriții, cometele precum și cantitățile enorme de praf interplanetar orbitează în jurul Soarelui, care totuși, prin mărimea sa, conține mai mult de 99% din masa întregului sistem solar. Energia provenită de la Soare (sub forma luminii, căldurii ș.a.) face posibilă întreaga viață de pe Pământ, de ex. prin fotosinteză, iar prin intermediul căldurii și clima favorabilă.

În cadrul discuțiilor dintre cercetători, Soarele este desemnat uneori și prin numele său latin Sol, sau grecesc Helios. Simbolul său astrologic este un cerc cu un punct în centru: Unele popoare din antichitate îl considerau ca fiind o planetă.

Istoria și destinul Soarelui

Conform cercetărilor actuale, vârsta Soarelui este de aproximativ 4,6 miliarde de ani, și el se află pe la jumătatea ciclului principal al evoluției, în care în miezul său hidrogenul se transformă în heliu prin fuziune nucleară. În fiecare secundă, peste patru milioane de tone de materie sunt convertite în energie în nucleul soarelui, generându-se astfel neutrina si raditie solară.  

Observată de pe Pământ, traiectoria Soarelui pe bolta cerească variază pe parcursul anului. Traiectoria descrisă de poziția Soarelui pe cer luată în fiecare zi la exact aceeași oră pe parcursul unui an se numește analemmă și seamănă cu o figură în formă de 8, aliniată pe o axă de la nord la sud. În afară de cea mai evidentă variație a poziției aparente a Soarelui pe bolta cerească între nord și sud cu o amplitudine unghiulară de 47 de grade (datorită înclinației axei terestre de 23,5 grade fată de ecliptică), există de asemenea și o componentă pe axa est-vest a acestei variații de poziție. Variația pe axa nord-sud rămâne însă sursa principală a anotimpurilor pe Pământ ........


 







luni, 11 aprilie 2011

Tema nr 2 Forta de frecare

Tema nr 2 Forta de frecare


Forta de frecare este forta care apare in urma interactiunii dintre corpuri la contactul dintre cele doua corpuri.
Legile frecarii:

Forta de frecare la alunecare nu depinde de marimea suprafetei de contact dintre corpuri.
Forta de frecare la alunecare depinde direct proportional de natura corpurilor aflate in contact. Marimea care ne da date despre natura suprafetelor aflate in contact se noteaza cu litera m ( miu ) si poarta denumirea de coeficient de frecare. Coeficientul de frecare e o marime fizica care nu are unitate de masura, adica este adimensionala.
Forta de frecare la alunecare depinde direct proportional de normala la suprafata de contact.

Miscarea unui mobil este influentata, dupa cum am vazut in laborator, de actiunea fortelor. In randul lor se numara si fortele de frecare ce se manifesta la deplasarea mobilului pe o anumita suprafata. In regiunea de contact se exercita actiuni asupra mobilului, care se opun miscarii sale. Fortele care apar in regiunea de contact si care se opun miscarii au fost numite forte de frecare. Prin urmare fortele de frecare au intotdeauna un sens opus sensului deplasarii corpului.
Datorita faptului ca fortele de frecare apar intotdeauna cand un corp se misca, inseamna ca in practica miscarea rectilinie si uniforma a acestuia nu se poate efectua in virtutea inertiei, ci doar datorita unei forte de tractiune egala si de sens contrar cu forta de frecare Ff.
 

Tema 1 MCU

Tema nr.1 Miscarea Circulara Uniforma

Definitie : Miscarea circulara uniforma este miscarea unui mobil care descrie o traiectorie sub forma de cerc si care isi pastreaza constanta valoarea vitezei.







Exemple practice :
- varful acului de ceas 
-miscarea pamantului de la soare 
-la busola